De fapt, traducătorii și interpreții fac două meserii complet diferite, care au însă ca punct comun cunoașterea limbilor de lucru la un nivel de excepție. Diferențele sunt semnificative însă. În timp ce traducătorii lucrează în fața calculatorului, la birou sau acasă, cu acces la instrumente specializate, resurse, Internet, fără să fie (teoretic) deranjați de nimeni și au șansa de a-și revizui munca de mai multe ori înainte de predare, interpreții lucrează în public, deseori fără acces la Internet sau alte resurse, sub presiunea timpului și fără posibilitatea de a retrage niciun cuvânt din ce au spus. Rezultatul muncii lor este diferit – în timp ce un interpret bun reușește să transmită integral mesajul vorbitorului, cu nuanțele de rigoare, fără greșeli și fără omisiuni sau adăugiri, în timp real, de la traducător se așteaptă un rezultat diferit – o traducere care să sune ca și cum ar fi fost scrisă în limba respectivă, un text cizelat, care să respecte o serie de rigori gramaticale, terminologice, stilistice și de format. S-a demonstrat chiar că zonele din creier folosite în timpul traducerii sunt diferite de cele folosite în timpul interpretării.